Cu data de 30 iulie 1871 şcoala confesionala din sat a devenit „grănicerească, cu toate câte au decurs din aceasta nouă situaţie. Stând de acum sub jurisdiţia „Comitetului administratoriu al Fondului şcolastic al desfiinţatului regiment”, condus cu mână forte de baronul David Urs de Margineni, şcoala din Racovita a cunoscut în această perioadă de timp o dezvoltare continuă. Treptat, treptat, ea a fost încadrată cu învăţatori calificaţi, cu si rechizite şcolare adecvate, cu o grădină de „pomărit” şi de legumărit” în care elevii se „deprindeau” în „cele economice”.

După ce a traversat si neagra perioadă a faimoasei „Zone culturale” instaurată de către autoritaţile maghiare in 1917 în regiunile de graniţă cu Romania, şcoala din Racoviţa a cunoscut si ea bucurii pe care a adus-o pentru întreg neamul românesc Unirea cea Mare 1 Decembrie 1918, unire pentru care au luptat si dascălii ei, Valeriu Florianu si Mihai Ogreanu.